La ce e bun un blog sau o pagină de web ? După cum spune şi titlu, la prins muşte. Ele, blogurile şi paginile de web, sunt, de fapt, nişte pânze de păianjen, în care se prind tot felul de jivine minuscule, cu o concepţie idealistă despre lume şi viaţă, extrem de firavă în faţa materialismului dialectic ţânţăresc. Şi internetul, din păcate, asaltat de tot felul de specimene, se circumscrie acestei reguli barbare, devorând cu sălbăticie exemplarele slabe, atrase de mirajul ieşirii din anonimat, fără să bănuiască măcar că ieşirea decurge întodeauna cu picioarele înainte.
Un blog sau o pagină de web nu fac nici doi bani dacă nu înregistrează trafic, care nu se obţine uşor dacă blogul sau paginile web nu sunt stropite cu lapte şi miere. Ori temerarii aceştia, deschizători de drumuri, duc lipsă cronică de aşa ceva, motiv pentru care folosesc mercenarii, freelancer-ii, unşi cu toate alifiile în atragerea şi prinderea prăzii: afiliaţi sau referrali, după caz. Urmează operaţiunea de sugere a sângelui, urmată de punerea la uscat, fiindcă, nu-i aşa, nu tot ce zboară se mănâncă! Unele specimene nu sunt comestibile ori au sângele infectat. Omul, prin natura sa, este o fiinţă sociabilă, iar internetul asta speculează: socializarea planetară de dragul socializării în jos, cantitative, nonvalorice, şi, nu în ultimul rănd, a prezervării interesului exclusiv al păianjenilor, care sug sângele umanităţii. Dă-i omului iluzia că este cineva şi scopul urmărit de către verosul păianjen ( păianjeni ) este atins. “Doamne, spunea Ionuţ Caragea extaziat, am primit mesaj de la tine in timp ce ma spovedeam pe hartie. S-a infiripat un link intre cer si pamant prin care ma hraneam, prin care te downloadam poezie.”
